Brancardiera de la Rahova

Brancardiera de la Rahova

      Am socotit,dragii mei,ca este bines a mai aflati si despre alte intamplari din vremea Razboiului pentru Independenta.

     Era iarna.Frigul patrundea pana la oase.Dar soldatii romani nu se jeleau.Se pregateau sa asalteze,cat mai repede,redutele de la Rahova,cea din urma cetate in care se aparau turcii.

     Dar trebuie sa va spun,ca printre soldatii de aici se afla si Ileana Boghian,o tanara taranca din Vrancea.Venise pe campul de lupta sa aduca imbracaminte mai calduroasa:o flanela si manusi de lana pentru fratele ei mai mare,Boghian Alecu,dorobant in batalionul maiorului Ene Constantin.

     Cand a ajuns la Rahova,a aflat ca fratele ei murise in luptele de la Plevna.Foarte indurerata,Ileana a hotarat sa ramana printre soldati,ca brancardiera.Adica sa ajute la adunarea soldatilor de pe locul bataliei.Asa au povatuit-o maiorul Ene si sergentul Trif Ion,un transilvanean voluntar in razboi:

    “Ramai cu noi,Ileana,pana sfarsim socotelile cu dusmanul.Si apoi ne intoarcem impreuna in tara,biruitori.”

Intelegand ca va fi de folos pentru dobandirea victoriei,Ileana a ramas,S-a imprietenit cu alta fata,Irina din Gorj.Si,amandoua,au carat zeci si zeci de raniti cu brancarda,repede,dandu-i in seama sanitarilor si a doctorilor sa-i opereze si sa le

 bandajeze ranile.

      Batalionul maiorului Ene Constantin a dat,la Rahova,asalturi grele,crancene,Ostasii au trecut prin gloante si srapenele care suierau si improscau foc si moarte.Maiorul Ene flutura sabia in vant si striga,cu toata puterea.

      “Nu va lasati,baieti!Inainte!...Sa cucerim si cea din urma reduta!”Dorobantii se avantau in lupta cu tot mai multa manie si barbatie.

Trageau focuri dupa focuri cu pustile.Iar cand patrundeau intre turci,loveau naprasnic cu patul pustii ori infigeau baionetele.Sute de dusmani au cazut raniti ori morti.Dar si dintre romani au cazut destui.

      Din urma,Ileana si Irina,la sir cu alti brancardieri,au ridicat ranitii,transportandu-I la adapost.Umblau tupilus,sa nu le vada dusmanii si sa le impuste.

      Cand dorobantii maiorului Ene au ajuns la locul potrivit pentru asalt,comandamentul le-a poruncit:

     “Copii,cu acelasi avant,sa dam dusmanului cea din urma lovitura.Cucerind Rahova,sfarsim razboiul.Gornist,suna asaltul!”

      Si macar ca dusmanul tragea cumplit din tunuri,iar gloantele suierau prin aer ca niste viespi nebune,ostasii tasnira ca din prastie,la asalt.Indrazneala si vitejia romanilor ii zapaci,ii coplesi pe dusmani.Luptand la baioneta,ai nostri au patruns in reduta cea mare de la Rahova.Maiorul Ene lovea cu sabia,culcand la pamant pe toti cei ce-i stateau in cale.Lupta si-si imbarbata ostasii:

     “Nu va lasati,baieti!Dati fara mila!...Ii rapunem…Ii rapunem acusi!...”

      Dar nu sfarsi bine aceasta comanda si un glont dusma il nimeri drept in piept.Cazu.Sergentul Trif Ion se apropie,fuga,sa-l ridice.Din urma veni si Ileana cu brancarda.Maiorul varsa sange pe gura si sange ii curgea din rana de pe piept.Zise,totusi:

     “Sprijiniti-ma,in picioare,sa-mi vad ostasii,fratii,cum cuceresc Rahova…Sa ma incredintez sa n-am murit degeaba…”

Cand a vazut tricolorul romanesc falfaind pe cel mai inalt parapet al redutei,a zis:

     “Asa …Victoria e a noastra!...Acum asezati-ma pe targa…”

Intins in targa,ofiterul a inchis ochii pentru totdeauna.Ileana i-a dus trupul la adapost.

      Sergentul Trif Ion a intrat din nou in lupta.Alaturi de tovarasii lui au razbunat moartea comandantului lor.

      Dar s-a intamplat ca,printre cele din urma gloante,trase de turci,unul sa-l loveasca pe sergentul Trif,in piciorul drept.S-a tarat cateva sute de pasi,pana l-a intalnit Ileana brancardiera.Inatai fata s-a speriat:ii era drag sergentul si suferea pentru durerile lui.

Asezandu-l pe brancarda,l-a dus,in graba,la doctor,rugandu-l sa-i scoata imediat glontul din picior.

     “O sa se vindece repede,i-a spus doctorul.E tanar si voinic.”

      Peste o luna,turcii au fost biruiti cu totul si pretutindeni.

      Intorcandu-se in Vrancea,Ileana l-a luat pe Trif Ion cu dansa,sa-l vada si parintii ei.Cu vroia lor au facut nunta frumoasa de au jucat romanii din Transilvania si din Romania,devenita tara Independenta.

(Dumitru Almas, Povestiri istorice,Bucuresti ,Editura Nicol,2005)